Swimathon 2013: O minte isteaţă are nevoie de ajutorul tău! Povestea lui Dorel, ep.1

E timid. Lasă impresia unui copil firav şi sensibil în ciuda înălţimii sale, ce te ajută să îl reperezi de departe printre colegii săi. Părul blond, faţa mângâiată de soare şi pistruii presăraci ici colo pe obraji te păcălesc cu un surâs ştrengăresc. Te fac să îl placi pe loc şi uiţi că nu mai e un băieţel, că e bărbatul de mâine. Merge mai mereu cu mâinile la spate, asemeni marilor gânditori. Ochii îi strălucesc viclean. Şi nu într-un sens rău. Te fac să înţelegi că “îi umblă mintea” cum ar spune bătrânii. Are vorbele alese şi este politicos. Ştie de frica celor ce “îi indrumă paşii” însă nu se fereşte să zică ce crede cu advărat.
El este Dorel. L-am întânit într-o dimineaţă ploioasă de marţi. La şcoala din sat, din Aghireşu. A venit să stea de vorbă cu mine, în odaia directorului şcolii. La început, stătea încremenit în tocul uşii. Ne-am prezentat şi am încercat să ne familiarizăm privirile. Doamna dirigintă, îngerul lui păzitor, aprobă hotărât începutul  de conversaţie.
A trans un scaun în faţa mea.
Pictează, joacă fotbal, face năzbâtii şi se ţine de carte
Am aflat că lui Dorel îi place să se joace fotbal cu copii din sat. Însă e mult mai mândru de picturile sale. Are mână. Pe pereţii şcolii stau atârnate greu, de-a rândul, tablouru în tonuri vii ce ilustrează peisaje din sat, casa natală ori colţuri de natură. Culorile puternice şi motivele florale folosite cu recurenţă mâ fac să înţeleg că este un suflet optimist. Mi-a mărturisit de altfel că pentru el, colegii de clasă şi profesorii au fost o adevărată familie. I-a plăcut cartea, evident şi năzbâtiile.
Ceasul clasei dat cu 5 minute înainte pentru ca lecţia să se încheie mai repede s-a compensat cu taberele de pictură de la Rachiţele şi Cercurile de Animaţie de la Sovata, la care Dorel a luat parte în ultimii ani.
“Am învăţat să pictez. Pictez şi acasă, aproape în fiecare zi, dar mai mult în creion. Am făcut vase de lut, lumânări de ceară, mărţişoare şi i-am învăţat pe copii mai mici jocuri pentru timpul liber. Jocuri împotriva violenţei”, povesteşte Dorel .
Media gimnaziu: 9.19. Examen de Capacitate: 7.70.
Şi totuşi, joaca nu e pe primul loc. La examenul de capacitate a obţinut nota 7.70, iar media pe cei patru ani de gimnaziu a fost 9.19. Dorel se vede tehnician în protecţia mediului, asistent medical, bucătar.. ar face orice meserie care să îl ajute să câştige un ban cinstit. O meserie de viitor. Ar dori să urmeze cursurile unui liceu de profil din Huedin sau Cluj.
“Este un copil capabil, isteţ. Tot ce a realizat până acum a făcut din ce a învăţat la clasă. Acasă… nu are timp. În clasele primare, concura cu cea mai bună elevă a şcolii noatre. Probleme de acasă însă, l-au tras înapoi”, mi-a mărturisit diriginta clasei.
Nu a mai primit o carte în dar, de la grădiniţă!
Singurul venit de care băiatul a beneficiat a fost alocaţia de elev şi rechizitele primite gratuit, în fiecare an, prin program guvernamental. Ultima carte pe care părinţii i-au cumpărat-o a fost la grădiniţă, îşi aduce aminte băiatul. Pe vremea când mama muncea. Mai răsfoieşte rar, câte o carte rătăcită prin casă, rămasă de la sora lui. Ea… a plecat de acasă să îşi găsească un rost în viaţă.