Lucrează în sat cu ziua! Povestea lui Dorel, ep.2.

E cu zâmbetul mereu pe buze. E motivat când vine vorba de învăţătură însă la fel de dedicat vorbeşte şi despre muncă. Da, Dorel e “gospodar”… de mic. Lucrează în sat cu ziua, fie la tăiatul lemnelor, fie ajutându-i pe consăteni la treburile zilnice sau în agricultură. E nevoit să facă asta. Pentru a-şi cumpăra cele necesare traiului.
Dorel visează… şi luptă să-şi facă un rost. Puţinii bani care întră în casă sunt cheltuiţi într-o clipită pe tratamentul mamei, bolnavă psihic şi pe băutura tatălui. Ce doi sunt părinţi doar cu titulatura.
Îşi descrie familia ca fiind una fericită.
În ciuda greutăţilor de acasă, Dorel nu îşi ponegreşte părinţii, nu îi vorbeşte de rău niciodată. Spune tuturor că are o situaţie financiară dificilă, dar că face parte dintr-o familie fericită.
“Până în clasa a opta am avut alocaţia de elev şi am primit un set de rechizite de la şcoală. Mama are doar pensia de boală, iar tata mai are câteva luni de şomaj. Se termină şi ăsta şi nu ştiu ce o să facă. La cinzeci de ani nu te mai angajează nimeni. Eu lucrez după şcoală, cam câte patru ore pe zi. Prin sat. Tot felul. Primesc  10- 20 de lei.”, mărturiseşte băiatul.
Tot el mi-a povestit că, pe timp de iarnă, locuieşte într-o singură odaie, cu părinţii. Nu îşi permit să încălzească toată casa. Iarna trecută s-au împrumutat ca să cumpere o căruţă de lemne. Aşa că… nu are nici timp şi nici spaţiu pentru a învăţa suplimentar. De calculator, culegeri sau dicţionare nici nu poate fi vorba….
Şi totuşi, în ciuda acestor eforturi, Dorel a participat şi la un concurs de matematică la nivel naţional. Nu e prea mândru de rezultatul său însă e mulţumit că a ajuns acolo. Cu greu.. banii de tren i-a primit de la doamna dirigintă.
„În totu răul există şi un bine”. Sora sa- un model de urmat.
Viaţa nu e plină doar de amărăciune. Se zice că “în tot răul există şi un bine”. Pentru Dorel, binele îl reprezintă sora sa. Are 18 ani şi tocmai ce a dat examenul de bacalaureat. A fugit de acasă în urmă cu doi ani ca să meargă la liceu in Huedin. Îngrijeşte de o bătrână. În schimbul serviciilor sale a primit spijin financiar pentru a-şi termina studiile. Vrea şi ea să fie asistent medical.
“Când sora lui era acasă învăţa şi mai bine. Ea îl ajuta şi ăl verifica le teme. Acum, vine acasă când poate şi îi mai cumpără, din puţinul ei, câte una alta. In ciuda unui mediu deloc prielnic, Dorel este un baiat echilibrat si discipinat, cu multa creativitate si cu talent desebit pentru pictura”, spune diriginta băiatului.